Un şablon de aplicaţie simplă în limbajul Java

Părţile scrise cu negru (inclusiv parantezele şi acoladele) le vom considera obligatorii, iar cele scrise cursiv cu roşu sunt la latitudinea programatorului.

    <nume_clasa> - este numele clasei, fiind ales de către programator cu respectarea următoarelor condiţii:
    - numele clasei trebuie să înceapă cu o literă şi este format numai din litere, cifre şi - eventual - liniuţa de subliniere;
    - prin convenţie (deşi aceasta nu este o regulă de sintaxă), numele de clasă începe întotdeauna cu o majusculă;
    - în cazul numelor compuse din mai multe cuvinte, fiecare cuvânt începe cu majusculă;
    - lungimea numelui nu este limitată, dar nu este recomandabil sa fie prea mare.

    // corpul metodei main - este o succesiune de instrucţiuni şi comentarii care respectă sintaxa limbajului Java.
 

Părţile componente ale acestui şablon pot fi explicate pe baza cunoştintelor pe care le avem deja despre programarea orientată pe obiecte şi despre limbajele de programare. - descrierea (definirea) unei clase începe prin cuvantul class, urmat de numele clasei; - corpul clasei este cuprins între acolade { ... } - în cazul nostru, corpul clasei conţine o singura metodă; - metoda are forma unei funcţii, care se numeşte main şi are un singur argument numit args. Vom vedea ulterior că acesta este un tablou de obiecte din clasa String, adică un tablou de şiruri de caractere. Tot atunci vom vedea că acest argument serveşte pentru preluarea parametrilor din linia de comandă; - metoda main (metoda principală) este publică, adică poate fi utilizată de obiecte din alta clasă (în cazul nostru, ea este apelată de maşina virtuală Java la punerea în execuţie a aplicaţiei); -metoda main este statică, deci apartine clasei şi nu instanţelor acestei clase; - privită ca o funcţie, metoda main trebuie, în principiu, să întoarcă o valoare. În acest caz, metoda nu întoarce o valoare, deci tipul valorii întoarse este void (loc gol, lipsă).