Oferta unica pentru studentii mei buni

tian_msit

Acest mesaj este pentru toti studentii sau masteranzii mei, de la Informatica sau CIG, carora le-am pus nota 9 sau 10 la una din urmatoarele discipline: Programare vizuala, Programarea calculatoarelor electronice.

Am o oportunitate extraordinara pentru voi. Domnul Tjerk J. Harkema – lector la Hanze University Groningen – School of Computer Science si sotia sa, manager al unei companii IT, vor sosi veni in zilele de 14-15 aprilie 2011 la Bacau. Ei va vor oferi posibilitati de studiu in Olanda (masterat dupa ce terminati facultatea), precum si locuri de munca ca programatori, cu salarii motivante. Taxa de participare: 1 leu :).

Va inscrieti trimitandu-mi un e-mail la bogdanpatrut@yahoo.com sau contactandu-ma pe messenger la ID: bogdanpatrut.

Cum sa inveti ca sa iei note bune la programarea calculatoarelor/vizuala

Logic. Permanent. Exersand.

Imi pare rau ca trebuie sa-i dezamagesc pe studentii cu gandul ca pot copia la mine la examen. Asemenea dispozitive (ca cel din imagine) nu au efect la mine.

nu poti copia la examen

nu poti copia la examen

Urmeaza sesiunea. Cum pun eu notele?

In primul rand trebuie sa stiti ca pun note de la 1 la 10. De asemenea, distributia notelor in acest interval respecta clopotul lui Gauss. Majoritatea subiectilor vor lua notele de mijloc, apoi, cu cat ne apropiem de nota maxima sau de nota minima, vor fi din ce in ce mai putini.

Nu pun nota 1 decat acelora care au copiat (de la un coleg, la examenele la care va las cu materiale pe banca, respectiv de la un coleg sau dintr-o carte/dintr-un curs/dintr-o fitzuica/din orice material). Tot nota 1 o au si studentii care nu se prezinta la una din probe (acolo unde examenul e prevazut cu mai mult de o proba.)

Asadar, in general pun note de la 2 la 10. Note de 2 primesc studentii care sfideaza cursul, laboratorul, pe profesori, pe ceilalti colegi, prin atitudinea lor: nu vin la scoala sau vin si deranjeaza si, in plus, nu sunt pregatiti deloc.

Nota 3 o primesc mai multi studenti. Sunt studentii care au invatat, dar degeaba. Nu s-a prins nimic de ei. De multe ori acestia nu au avut o atitudine favorabila invatatului, scolii, vin doar la examene si atunci nepregatiti.

Nota 4 o primesc si mai multi studenti. Acestia, spre deosebire de cei care primesc notele 2 sau 3, au fost cuminti, seriosi, au venit pe la scoala, dar… fara rezultat. Nu au alocat suficient timp studiului individual.

Multi studenti primesc notele de mijloc 5 si 6. De fapt, majoritatea se vor situa aici, conform curbei lui Gauss. Acesti studenti au, in general, o atitudine pozitiva fata de scoala si invatatura, asociaza scoala cu reusita in viata lor, cel putin intr-un plan. Cam 40% din note sunt note de 5 si 6.

Daca un student ia nota 7 (in general sunt cam 20% note de 7), atunci acesta este in mod cert un student cu potential, un student serios, constiincios, dar cu unele lipsuri. Lipsurile se pot datora lipsei de experienta, de pilda faptului ca nu a mai studiat informatica inainte. Totusi, studentii de nota 7 sunt studenti foarte buni. Pe de alta parte, multi dintre studenii cu experienta pot „cadea” la nota 7 din cauza superficialitatii cu care trateaza materia, studiul etc. Ei se bazeaza doar pe ce au invatat in liceu sau in anii anteriori.

Studentii de nota 8 sunt, in general, foarte constiinciosi. Ei sunt si foarte destepti, bine pregatiti, cu mare potential, dar fac greseli elementare, ceea ce ii depuncteaza. Fie nu sunt atenti, fie nu se concentreaza suficient, fie intervin alte motive.

Studentii de 9 si 10 sunt cei mai buni. Diferenta intre studentii de 9 si cei de 10 este destul de mare. Cei de 9 sunt studentii foarte buni, care nu se pot compara cu altii din alte centre universitare mai mari, pe cand studentii de 10 se pot compara cu aceia din alte centre universitare mai mari. Studentii de 10 au sanse mari sa termine ca sefi de promotie, sa primeasca o bursa Erasmus sau sa-si gaseasca un job bine platit, serios, imediat ce termina facultatea.

De multe ori, insa, numarul de note de 10 este mic (intre 1 si 3 pentru maxim 60 studenti, respectiv 1-5 pentru maxim 150 studenti).

Ma consider un profesor intelegator, exigent si prietenos.

Cum se scrie o lucrare pentru un examen cu mine – MMSIFB 1

In primul rand nu copiati de pe web. Daca luati o idee, o fraza, incercati s-o prelucrati, extragand ideea. Dar cel mai bine este sa extrageti ideea din mai multe surse, sa veniti apoi cu propriile dumneavoastra interpretari, definitii sau idei. Puteti prelua si o fraza in intregime, daca mentionati sursa si considerati ca acolo e exprimata cel mai bine. Dar nu puteti face o lucrare doar cu asemenea preluari. La o cautare cu Google a frazelor din textul vostru, nu trebuie sa gasesc acele fraze, cuvant cu cuvant, decat doar cateva.

Incercati sa redactati ingrijit, in primul rand sa aliniati textul „full, justify”, de la stanga la dreapta. Va rog sa puneti un alineat in fata fiecarui paragraf, adica un TAB. Scrieti cu font de marime 11, 12, 13 sau 14, la un rand sau un rand si jumatate. Fontul poate fi Times New Roman, Verdana, Calibri, Arial, Garamond, Palatino.

Codurile sursa le scrieti cu Courier New, preferabil cu o marime mai mica decat textul propriu-zis. Aveti grija sa numerotati tabelele (sus, stanga) si figurile (jos, centru), sa faceti trimiteti la sursele bibliografice (nu conteaza in ce fel, dar sa fie unitar).

Incercati sa punet accent pe ceea ce ati facut voi in lucrare. Evitati enumerarile obositoare, cu nasturi (buline) pe mai multe niveluri. Scrieti corect romaneste si cu diacritice (nu cum am facut eu aici).

Va dau mai jos un exemplu (nu unicul) de cum trebuie sa arate o lucrare. Stiu ca sunt „rau”. Bafta!

model_studenti_masteranzi_patrut_bogdan.doc

Detalii despre cum se scrie o lucrare de licenta/disertatie in informatica (si nu doar) puteti obtine de aici:

http://stiinte.ub.ro/finalizare-studii/68-c-examen-licenta-info/226-cum-scriem-licenta

In plus, pentru masteranzii de la MMSIFB anul I:

  • In urma evaluarii de azi, am decis:
  • nu am vazut varianta demo la aplicatii, cea care trebuie sa fie descarcabila de pe site;
  • cel mai bun document scris in Word a fost cel al doamnei Mariana Constantinescu si a Ancai Hagima; ma refer, in primul rand, la aranjarea textului, nu si la continut, la care mai au de lucru;
  • va rog sa folosit stiluri/styles si sa generati automat cuprinsul prezentarii in Word, sa puneti si numere de pagina; daca nu stiti, apelati la Anca Hagima;
  • unele site-uri (situri) ar trebui sa contina capturi de ecran din aplicatie, ca sa stie potentialul cumparator pe ce sa dea bani; un bun model de site, din acest punct de vedere, este cel al lui Stefan Tutu, luati legatura cu el; de asemenea, scurt si la obiect este site-ul doamnei Carmen Sangeap, luati legatura cu ea;
  • unele prezentari PowerPoint sunt superficiale; mi-a placut prezentarea Larisei Iacob, luati legatura cu ea;
  • unele aplicatii nu functioneaza bine sau nu le-am vazut (Ioana Radulescu, Marius Nuca); imi plac aplicatiile Elenei Berbece, a lui Eduard Matei, a lui Gabriel Adumitrachioaiei, a lui Stefan Tutu;
  • unii au luat „la misto” evaluarea, adica nu s-au prezentat (din diverse motive) la nivelul asteptarilor mele, asa ca ii rog sa imbunatateasca lucrarile lor; fiecar stie ce mai are de facut;
  • nu am vazut decat un singur caz de proiect in Microsoft Project: la Cosmina Tuluc, a lucrat destul de bine in MS Project 2003; va rog luati legatura cu ea pentru kit si pentru model si realizati si voi pana la examen (cate unul pe echipa); stiu ca echipa lui Eduard Matei a facut, deci e OK;
  • va rog sa realizati cate un ghid de audit IT pentru fiecare echipa, dupa modelul de pe site, dar mi-ar placea sa faceti unul asa complex, in care fiecare raspuns de tip DA/NU la fiecare intrebare are si un comentariu; asa a facut Ioana Radulescu si mi-a dat o idee buna si pentru viitor; modele de ghiduri de audit IT gasiti la Alina Zabrautanu (Sociu) (simplu) sau Ioana Radulescu (complex);
  • cei care nu au lucrat la programe nu trebuie sa se astepte la note mai mari de 8;
  • cei care au lucrat la programe si care erau numiti sefi de echipa nu s-au comportat intotdeauna ca niste sefi, pentru ca nu au reusit sa-i mobilizeze pe ceilalti sau sa delege sarcinile;
  • totusi, acestia (programatorii) pot spera la note de 9 sau 10, daca fac si raportul de audit facut si mi-l trimit prin e-mail pana pe 2 februarie 2011 inclusiv;
  • seful de grupa v-a cam parasit, e greu de gasit, poate a plecat din tara, poate e foarte ocupat sau are o problema deosebita; indiferent de motiv, va rog sa numiti, pana la examenul de pe 4 februarie, un alt sef, care sa asigure prezenta la examenul meu si a celor care nu au venit azi, 16 ianuarie;
  • ne intalnim la examen, in ziua de 4 februarie 2011;
  • stiu ca sunt „rau”.

De ce nu se angajeaza absolventii?

Evident, pentru ei raspunsul pare simplu: pentru ca prea nu sunt locuri de munca, iar la cele care sunt se cere experienta.

Eu vad lucrurile altfel: pentru ca nu sunt pregatiti.

Multi credeau sau inca mai cred ca avand o diploma de facultate sau chiar de masterat este suficient pentru a reusi sa-si gaseasca un loc de munca bine platit. Uneori, totusi, pentru unele job-uri s-ar putea ca o asemenea diploma sa nu le fie de niciun folos. Dimpotriva: sunt angajatorii care daca afla ca mai ai si o facultate, prefera pe cineva cu studii medii in locul tau.

Depinde ce-ti doresti de la un job. Daca vrei cu adevarat un job inalt calificat, trebuie sa stii foarte multe. Unii angajatori nu tin cont de experienta, ci pur si simplu iti dau un test de inteligenta, un test GMAT sau te angajeaza in urma unui interviu in care tu II CONVINGI.

Si atunci ce au de facut studentii, masteranzii si absolventii?

In primul rand SA INVETE. Sa invete in facultate, dupa, in timpul liber, cand navigheaza pe Internet, cand vad la altii ce fac, mereu. Niciodata sa nu se rezume la ce li se preda sau dicteaza la cursuri sau la cele cateva materiale electronice sau fotocopiate ce le au pentru o tema, un referat sau un examen.

Dar CE SA INVETE? Multe, cat mai multe si cat mai diverse. CUM SA INVETE? Citind, explorand, exersand, practicand. Cel mai bun mod de a invata este FACAND. Implicarea in munca voluntara este esentiala. Pe langa faptul ca inveti foarte multe, ai si de castigat din punct de vedere social. Iti faci o gramada de relatii, de prieteni si poti deschide multe usi.

Dau o lista de LUCRURI DE FACUT pentru orice student sau absolvent care isi doreste un loc de munca bine platit:

1. Foloseste Internetul pentru imbogatirea culturii generale

In loc sa joci jocuri pe Facebook, sa privesti pozele prietenilor pe Hi5 sau sa barfesti pe YM, mai bine ai explora paginile Wikipedia (atat in limba romana, cat si intr-o limba de circulatie internationala) pentru a te documenta. Despre absolut orice subiect. Sa treci de la un subiect la altul, sa citesti despre orice.

2. Exerseaza engleza

Vrem, nu vrem, cel putin pentru aceasta zona de lume, engleza este o limba internationala. O modalitate (in care nu cred) de a invata cat mai bine engleza este sa iti cumperi carti si sa citesti de acolo, sa rezolvi exercitii. Parerea mea e ca o limba straina se invata conversand. Daca nu ai sansa sa locuiesti printre britanici, atunci macar intra in contact pe diferite forumuri de discutii in limba engleza si exprima-ti parerile. Iti vei imbogati vocabularul si vei intelege sensul cuvintelor din contextele in care apar. Converseaza pe orice cale cu orice persoana, incearca sa-ti faci „prieteni” in toata lumea. Citeste in limba engleza.

3. Stapaneste calculatorul

Toate profesiile intelectuale sau aproape toate necesita calculatorul. Vei gasi multe oferte de munca in care, daca te cheama la interviu/test, va trebui sa demonstrezi ca stapanesti calculatorul. Daca tu crezi ca stiind sa scrii o pagina in Word sau sa faci un tabel in Excel e suficient, te inseli amarnic. Un adevarat stapan al calculatorului stie sa scrie in Word un text ingrijit, in Excel stie sa lucreze cu formule, in PowerPoint stie sa faca animatii si mici macrocomenzi VBA. In plus, incearca sa inveti Corel Draw, Adobe Photoshop, sa prelucrezi imagini, exersand aceste programe prin reproducerea unui afis, a unei coperte de carti, a unui banner publicitar.

4. Stapaneste Internetul

Stii sa gasesti informatia pe care o cauti folosind Google si crezi ca stii totul? Sunt o serie de operatori pe care Google ii pune la dispozitie si ar trebui sa te familiarizezi cu ei. In plus, exista si alte motoare de cautare, specializate pe anumite domenii.

Investeste putin din timpul tau in a-ti crea un site web personal, folosind servicii gratuite si sabloane. Apoi incearca sa faci un site unui prieten. Exerseaza mereu. Invata WordPress, OsCommerce. „Chinuie-te” pana le inveti. Fa-ti un blog, chiar daca scrii doar prostii in el. Cu timpul, daca exersezi ce am zis la punctul 1 vei ajunge sa nu mai scrii prostii. Afla cat mai multe despre tehnologiile ce tin de Internet: HTML, CSS, JavaScript, XML etc.

Invata despre AdSense si AdWords, despre Google Maps si motoarele de cautare personalizate cu ajutorul lui Google.

5. Invata sa programezi

Asta se invata singur si nu de pe bloguri sau de pe site-uri, ci din carti. Carti pentru incepatori, carti pentru nivel mediu, carti pentru avansati, carti cu algoritmi, carti despre tehnologii, carti despre medii de programare, carti despre structuri de date, despre baze de date.

Testeaza pe calculator exemplele din carti, nu doar le citi. Incearca apoi sa reproduci programe foarte simple pe care le vezi la altii: un calculator de buzunar, un Notepad etc.

6. Invata sa comunici cu altii

Modul in care te exprimi in scris si verbal fata de ceilalti arata respectul lor fata de ei, in fond respectul tau fata de tine. Daca cineva iti cere sa ii trimiti prin e-mail un fisier, nu-l anexa pur si simplu la un mesaj vid, ci scrie ceva de genul: „Buna ziua! Asa cum v-am promis astazi dimineata, va trimit fisierul continand …. Sper sa va fie de folos. Va rog confirmati-mi ca l-ati primit si il puteti accesa. Cu stima, …”.

Evident, cand trimiti un e-mail (sau cand scrii pur si simplu), scrie romaneste, adica nu gresi din punct de vedere ortografic. Cand nu esti sigur consulta DOOM2. Ce e ala? E timpul sa afli!

La telefon, cand suni, in primul rand te prezinti. Tu ai sunat, tu te prezinti primul: Buna ziua, Bogdan Patrut la telefon. ….” e preferabil lui „Alo, cine-i acolo?” sau „Cu cine vorbesc?”.

7. Invata pentru scoala, ca inveti pentru tine

Daca ti se cere sa faci un referat, chiar fa-l! Nu-l descarca de pe vreun site si nici nu-l copia de la vreun coleg, schimband doar numele lui cu al tau. Cauta in mai multe surse, petrece timp in biblioteca universitatii sau in cea judeteana, acceseaza diferite surse de incredere si incearca sa exprimi totul in cuvintele tale. Profesorul examinator va citi cu atentie si va aprecia mult mai mult munca ta.

8. Implica-te in activitati de voluntariat

Exista o serie de ONG-uri care iti cer sprijinul. E de ajuns sa urmaresti site-urile de stiri, sau sa asculti apelurile lor la radio. Implica-te in orice forma de voluntariat: programe sociale, programe ecologice, programe culturale. Iti faci prieteni, relatii intre oameni importanti, dar cel mai mare castig este ca inveti.

9. Scrie CV-ul bine

Un CV bun este scris sincer, mentionezi tot ce ai facut tu in viata ta, de la participarile tale la diferite concursuri scolare si extrascolare, pana la nota de la lucrarea de licenta. Scrie-l pe intelesul potentialului angajator (cate un CV personalizat in functie de potentialul angajator), evidentiaza calitatile pe care chiar le ai, nu completa cu fraze magice gasite pe site-uri cu modele de CV-uri. Scrie CV-ul ingrijit, in format european si anexeaza si o fotografie. Pune acolo si numele a doua persoane care crezi ca te-ar recomanda pentru job-ul respectiv. In plus, mereu sa ai la indemana CV-ul atat in limba romana, cat si in engleza.

Bogdan Patrut

10.10.10

10. Cauta un angajator serios

Astazi e 14.10.10 si continuu prezentarea mea:

In cautarea ta evita firmele care iti propun joburi in care te vei plafona. Daca ai respectat punctele anterioare, precum si altele ce ti le voi spune mai tarziu, ar trebui sa fii putin pretentios/oasa cand te angajezi.

Iar cand e vorba de pretentii, nu e vorba despre bani. La orice interviu te-ai duce, NU VORBI DESPRE BANI. Deloc, ORICAT AR INSISTA EI.

Un angajator serios este cel care nu-ti cere experienta, cat mai degraba sa fii destept si sa ai multe calitati. Firmele mari (si ma refer la cele multinationale) te testeaza cu intrebari de tip GMAT sau teste de inteligenta, nu se uita la experienta ta ca lucrator comercial sau barman. Un alta angajator serios este Serviciul Roman de Informatii. Acolo trebuie chiar sa fii inteligent. Invata matematica, criptografie, Linux.

Alti angajatori seriosi sunt companiile de software straine, care au reprezentante in Romania, chiar si in Bacau. Firmele romanesti IT mari sunt angajatori seriosi. Angajatori seriosi sunt firmele de audit din Big4. Angajatori seriosi sunt cele care au un departament de resurse umane bine pus la punct.

Dar, pe langa acestea, ia in calcul firmele care se ocupa sau isi propun sa se ocupe cu DOMENII NOI: ecologie si protectia mediului, energii alternative, agricultura ecologica, transport aerian, distractii si team-building etc.

Exemplele sunt multe: firme de colectare selectiva a deseurilor, firme de reciclare a deseurilor, firme de curatenie, companii producatoare de centrale eoliene, de celule solare, ferme orientate catre produse „bio”, companii de aviatie, parcuri de distractie, firme de team-building, locuri de joaca pentru copii etc.

Voi mai povesti… Pana atunci click aici pentru oferte de joburi adevarate!

Bogdan Patrut

Noi rezultate excelente la examenul de licenta

Ii felicit pe studentii din anul III Informatica, pe care i-am indrumat eu anul acesta la elaborarea lucrarii de licenta, le multumesc pentru ca, pana la urma, au fost veseli, descurcareti, destepti, atenti, cuminti, inteligenti, perspicace, organizati, muncitori, frumosi si imaginativi, intr-un cuvant ASCULTATORI. Cu totii ati facut impresii foarte bune comisiei de examinare, iar notele luate de voi (in contextul notelor luate) o demonstreaza. Oricand e loc de mai bine, dar asta se va intampla, cu siguranta, peste doi ani la finalul unui program de masterat.

Felicitari Elena, Raluca, Stefan, Doru, Magda, Alexandra, Adina, Ioana, Camelia, Claudiu si Gabriel.

LiBRI. Linguistic and Literary Broad Research and Innovation

http://libri.broadresearch.org

Focus and Scope

LiBRI. Linguistic and Literary Broad Research and Innovation” is an online, scholarly, peer-reviewed, international journal for specialists in linguistics, literature, cultural studies, and related fields. The papers should be original unpublished papers, written in English or French. LiBRI is published twice a year in 2010 and three times a year as of 2011, with provision for one special edition.
Our goal is to explore or survey the existing worlds of ideas and to chart new territories. We aim at linking with centres of excellence all over the world with the objective of offering authoritative coverage and references in focused and specialist humanistic disciplines and domains. Our ambition is to encourage and support innovative thinking.

Section Policies

Articles

Checked Open Submissions Checked Indexed Checked Peer Reviewed

Peer Review Process

A critical objective of LiBRI‘s mission statement is to provide highly relevant information. LiBRI have implemented a rigorous peer review process to ensure the high quality of its material.

With regards to the policies and procedures, all scientific papers and communications published in LiBRI shall be reviewed by at least two referees who are competent and have experience in the area of the subject matter of the paper. Referees are formal reviewers whose comments and opinions will form the basis upon which the Editor-in-Chief will decide whether or not to publish the paper, and with what changes. LiBRI requires that referees treat the contents of papers under review as privileged information, not to be disclosed to others before publication. The referees are protected from personal interactions with the author by withholding their names. The Editors’ decision is always based on all the reviews received, but mixed reviews present the need for the exercise of editorial judgment. Thus, the final decision for acceptance or rejection lies with the Editor-in-Chief at the advice of the Editorial Board. The review process shall ensure that all authors have equal opportunity for publication of their papers.

Open Access Policy

This journal provides immediate open access to its content on the principle that making research freely available to the public supports a greater global exchange of knowledge.

Special Editions

Alongside our regular editions, LiBRI will publish special editions focusing on a particular theme relevant to one of the areas of interest mentioned above.

http://libri.edusoft.ro

BRAND. Broad Research in Accounting, Negotiation, and Distribution

We started a new academic journal: BRAND. Broad Research in Accounting, Negotiation, and Distribution. We are looking for reviewers from all over the world, and authors to write on any topic of our new journal:

economics, accounting, marketing, management, finance, trade, operational research, game theory, graph theory, sociology, political sciences, economic informatics, communication, negotiation techniques etc.

Please visit http://brand.edusoft.ro for further references.

A new journal about Artificial Intelligence, Neuroscience, Cognitive Science a.o.

New! A new interdisciplinary international journal, „BRAIN. Broad Research in Artificial Intelligence and Neuroscience” is edited by our professors. Please click here for more information.

Interviu la Google Zurich – partea a II-a

Cum rezolva Google problemele

A trecut aproape un an de cand am promis ca voi spune ce a urmat dupa al doilea interviu tehnic, telefonic, pentru Google Zurich. Dupa vreo doua saptamani, insa, intr-adevar am vazut ca sunt (inca) destul de destept, pentru ca, intr-adevar, am fost invitat la un interviu on-site (la fata locului). M-a contactat recruiterul, prin e-mail si m-a felicitat ca am trecut cu brio acest al doilea interviu si daca putem stabili o perioada, cam peste vreo 2 saptamani in care sa vin la Zurich. Daca ar fi fost dupa mine, as fi asteptat ceva mai mult, timp in care sa ma mai pun la punct cu unele tehnici de programare sau algoritmi sofisticati. Am cautat pe Google :) cam ce fel de probleme ar putea sa ma intrebe acolo, am contactat un vechi amic care a lucrat pentru o vreme la Google in Mountain View, iar el m-a testat cu o serie de probleme de algoritmica, in care predominau tabelele hash, sortarile rapide si rezolvarea de probleme in timp liniar. De pilda, una din probleme avea o aplicabilitate foarte directa la Youtube. Am constatat ca cei de la Google au un mod foarte inventiv de a rezolva unele probleme, care aparent se rezolva in O (n x n), dar ei le rezolva chiar in O(n), daca trebuie sa le rezolvi de mai multe ori. La unele probleme la care eu aveam o solutie in O(log(n)) ei vin adesea cu o solutie in O(1), incat uneori te intrebi daca ceea ce se preda la algoritmica prin liceu sau facultate sunt cele mai avansate metode.

Adesea, fiecare problema ce trebuie rezolvata de Google are o anumita particularitate, iar noi de multe ori aplicam orbeste un algoritm, bine invatat, fara sa studiem bine particularitatile acelei probleme si sa observam ca, desi algoritmul este foarte bun, poate ca in acele cazuri speciale exista ceva si mai bun.

Idei furate sau coincidente?

Dorind sa le fac o impresie buna, le-am trimis si cateva idei de-ale mele, din preocuparile mele din domeniul limbajului natural, publicate sau care au fost ulterior publicate in articole de reviste sau la conferinte internationale. Recruiterul m-a incurajat in acest sens, iar eu m-am gandit ca e bine sa trimite o serie de materiale reprezentative ale ultimelor mele preocupari academice, ca sa fac impresie buna. Ulterior m-am convins ca nu le sunt de mare folos, ei preocupandu-se mai mult de problemele de baza ale informaticii (cautare si ordonare) sau arhitecturi generale distribuite si mai putin de inteligenta artificiala. Pe de alta parte, mi-am asumat riscul ca sa-mi fie furate ideile si un googler sa si le insuseasca, ca fiind ale lui. De fapt, Google e o firma foarte isteata din punct de vedere juridic, au niste contracte de confidentialitate foarte destepte, asa incat am fost nevoit sa semnez doua asemenea contracte si sa le trimit lor: unul se referea la faptul ca nu voi spune ce probleme mi-au dat la interviuri (asadar nu va voi spune!), iar al doilea ca sunt de acord sa un am pretentii asupra a ceea ce le-am trimis benevol, daca se intampla ca ei sa descopere sau sa inventeze ceva similar lucrarilor mele, mai ales ca ei cerceteaza permanent si uneori e posibil ca ideile sa se suprapuna. Cu alte cuvinte, daca maine o sa vedeti vreo tehnologie implementata de Google, sa nu fiti convinsi ca au facut-o angajatii permanenti, ci poate vreun candidat intervievat.

In fine, am fost pus in legatura cu o alta persoana, o domnisoara care s-a ocupat de rezervarea biletelor de avion: mi-a trimis niste variante din care sa aleg, atat pentru dus, cat si pentru intors si mi-a spus ca pot veni cu sotia si ca pot sta inca o zi sau doua pentru a vizita orasul. Ei puteau sa-mi rezerve camera la hotel pentru doua nopti sau mai multe, dar ei imi plateau doar o noapte de cazare pentru o camera (double) si drumul cu avionul dus-intors doar pentru mine. Am ales sa merg singur, dupa ce am discutat in familie problema. Mai ales ca domnisoara de la Google a ales companiile aeriene si nu unele foarte ieftine, ci Swiss Air si Lufthansa. Am primit un ultim telefon in ziua de 10 martie si mi s-a spus ca totul este OK, interviul urma sa fie pe 14 martie, iar eu sa ajung acolo pe 13 martie.

Zborul catre Zurich

Pe 12 martie 2008 eram in Bucuresti, la familia Verly, niste prieteni de familie vechi. Ea e romanca, profesoara, iar el e francez, istoric si editor. Au doi baieti minunati si un bunic binevoitor, care m-a condus la aeroportul “Henry Coanda” (Otopeni). Nu mai zburasem cu avionul de 21 ani, dar am constatat ca multe nu se schimbasera. A fost o perioada in care se prabuseau avioanele mereu, asa ca am preferat sa vad Europa folosind autocarul, trenul sau masina. In 2002 am ajuns pana la Paris cu autocarul, intr-o excursie in care am vizitat si Ungaria, Cehia, Slovacia, Austria, Germania si Luxemburg si am realiat ca daca faci multe opriri si vizitezi, nu e deloc obositor. Ultima oara zburasem intre Kiev si Sankt Petersburg (Leningrad), cand am fost cu parintii intr-o excursie in fosta URSS (Ucraina si Rusia), cu un avion rusesc si nu mai retinusem multe lucruri privind zborul. Emotiile oricum erau, dar faptul ca zburam cu o companie la care Google platea, pentru mine, atatea mii de euro, imi dadea mai multa incredere.

Dupa toate procedurile de pe aeroport, m-am urcat in zborul Bucuresti-Zurich al companiei Swiss Airlines, am plecat (parca) la ora 12:00 de aici, am ajuns acolo in doua ore, dar a trebuit sa dau ceasul inapoi cu o ora. M-am urcat exact in trenul ce mi-a fost indicat de un googler roman care avea sa se ocupe de mine acolo, la Zurich, care a sosit exact la ora indicata, pe peronul indicat si a plecat exact la ora indicata. Am ajuns in gara centrala la exact ora indicata pe bilet, am coborat la exact peronul mentionat si in exact zona mentionata.

Pentru cine nu a vazut orasul, dar stie cam cum sunt orasele germane, acest oras elvetian este ca un oras nemtesc, putin mai frumos, cu un aer extrem de curat, strabatut de doua rauri, in care auzi vorbindu-se atat acea germana elvetiana ciudata, cat si italiana, franceza, retoromana, iar toata lumea stie engleza.

Pe strada erau multi tineri imbracati militareste, ulterior am inteles cate ceva despre istoria Elvetiei si am inteles ca sunt, intr-adevar, cei mai buni militari din lume. Am vazut si foarte multe fete frumoase, cum doar la Bratislava am mai vazut. Am vazut si masini de lux, negre, sofate de domni cu chipiu, in care pe locul de onoare stateau doamne cu palarie si foarte bogate. Am vazut doua banci ce nu am vazut sa aiba filiale la noi, am gasit si magazine unde o bucata de ciocolata costa 25 CHF, in rest, ca orice oras occidental, lume respectuoasa.

Am gasit hotelul ales de Google pentru mine, in centrul Zurich-ului. M-am cazat si am gasit in camera ceva ce la niciun hotel nu mai vazusem pana acum: un seif :) . M-am amuzat si mi-am zis ca era normal sa gasesc asa ceva in Elvetia. Am primit un SMS de la googler-ul roman care urma sa ma astepte a doua zi in fata hotelului.

Google Zurich

A doua zi am fost luat (dupa o intarziere specific romaneasca) din fata hotelului, am mancat la McDonalds si am mers pe jos pana la cladirea Google Zurich. La intrare veselie mare: o adunatura de tineri intre 20 si 30 ani (maxim!) care vorbeau aproape doar despre informatica, parca eram la Galaciuc, la concursul Infoeducatie al lui Emil Onea, sau la Concursul de Informatica Aplicata (de la Buzau, al lui Robert Harabagiu) sau la orice olimpiada nationala de informatica. Se vorbea in engleza, dar si foarte mult romaneste si deodata am revazut figurile unor fost elevi, olimpici de Galaciuc sau ONI, pe vremea cand ei erau concurenti, iar eu in juriul concursului. Ma simteam aiurea, ca urmam sa fiu examinat de cativa dintre ei sau ca ei.

M-am bucurat pentru ei si ei s-au bucurat ca m-au vazut. Eram imbracat in blugi, camasa si pulover, asa cum mi-a recomandat recruiterul, dar, desi atmosfera era aparent relaxanta, eu aveam emotii. Am fost pus iar sa semnez, in doua feluri, o declaratie de confidentialitate, cum ca nu zic ce intrebari mi se vor pune si nici daca vad vreo bucata de cod la nu stiu ce googler, in timp ce ma plimb prin campus.

Ca decor, e exact cum se poate vedea pe Youtube, daca veti cauta Google Zurich. Totul e decorat cu baloane, ca cei doi de “o” din cuvantul Google, cu scaune sub forma de “o”, totul e viu colorat, sunt jocuri mecanice (flipper), sali de masaj, in care te uiti la acvarii, un tobogan in spirala, ca sa ajungi repede la cantina etc. Totusi, mi se parea ca un soi de gradinita pentru niste copii destepti de 20-30 ani.

Putine fete, dar printre ele erau si prietenele angajatilor, care puteau veni de 2-3 ori pe luna acolo. Ele purtau in piept o eticheta de vizitator, ca si mine.

Am inteles ca poti veni la orice ora vrei, dar cum toti au atat de mult de lucru, cam toti ajung pe la 9 si se apuca de lucru, pleaca destul de tarziu sau mai gandesc unele lucruri si acasa.

Interviurile 1, 2 si 3

Urma sa inceapa interviurile. Daca dupa primele 3 interviuri eram suficient de slab, ar fi renuntat la mine si m-ar fi trimis acasa, ca sa nu mai piarda timpul cu mine. Daca eram suficient de bun, mi-ar fi facut o oferta de angajare si nu ar mai fi pierdut timpul cu mine cu celelalte doua interviuri. Interviurile urmau sa fie din ce in ce mai grele, ultimul fiind cu un googler foarte destept. Daca aveam o pregatire foarte buna, dar nu excelenta, m-ar fi trecut prin cele 5 interviuri, cu o pauza de masa dupa primele trei si urma ca decizia finala sa o ia Larry Page.

Interviurile se desfasoara intr-un loc separat, pentru a nu deranja sau a fi deranjat de cei care lucreaza. Dureaza 45 minute, in fata unei table albe cu markere, in limba engleza. Apoi o pauza de 15 minute, cand apare alt googler sa te intervieveze. Interviurile se inregistreaza si poti bea un suc sau orice in timpul asta sau in pauza. Ei te intreaba orice vor in legatura cu postul pe care aplici. Am inteles ulterior ca majoritatea te intreaba ceva care ii intereseaza pe ei, in legatura cu proiectele la care lucreaza ei. Cu alte cuvinte, pe ei ii intereseaza sa gaseasca cel mai potrivit tip pentru echipa lor. Pentru un post de software engineer te intreaba orice din orice domeniu al algoritmicii, al structurilor de date sau al matematicii. Da, al matematicii! Am fost intervievat de 3 googleri, din care unul era roman. Ei vor sa vada cum gandesti, nu-ti spun niciodata daca e bine sau rau ce ai facut. Te intreaba mereu ce ordin de complexitate are algoritmul dat, nu-i intereseaza in ce limbaj de programare scrii codul si sunt interesati mereu daca poti veni cu o solutie mai rapida. Interviul este foarte relaxant, ca desfasurare, dar foarte, foarte solicitant din punct de vedere intelectual, e ca si cum ai da toate examenele dintr-un an de facultate in doar 45 minute. Si mai ales ca te intreaba orice (in engleza) si nu ai bibliografie. Totusi, recruiterul imi recomandase sa ma antrenez folosind Topcoder Competition (http://www.topcoder.com/tc) -> rubrica algoritmi si sa citesc o carte de algoritmi a lui Thomas H. Cormen si ceilalti treii (o am tradusa limba romana si o pot imprumuta oricarui student de-al meu interesat). Cine e interesat, poate accesa: http://books.google.ro/books?id=NLngYyWFl_YC&dq=cormen+algorithms&printsec=frontcover&source=bn&hl=ro&ei=efn2SrOsG4rgnAOBl6CpAw&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=4&ved=0CBYQ6AEwAw#v=onepage&q=&f=false

Pauza de masa si vizita campusului

Dupa interviul 3, am fost invitat de googlerul care se ocupa de mine (de altfel, un roman din Bacau, medaliat cu aur la Olimpiada Internationala de Informatica de la Tampere) sa vizitez campusul si sa iau masa cu el si alti googleri. Sunt convins ca nu am procedat tocmai bine cand, la finele mesei, am mai dorit inca un suc natural de portocale, care a dus la o intarziere cu 2-3 minute la cel de-al patrulea interviu. Mancarea este foarte diversa, sanatoasa si foarte buna. Abia la masa am constatat ca sunt si cam 15-20% fete acolo, de toate natiile, mai ales pakistaneze, indiene etc. Campusul era grozav, in sensul ca m-a impresionat curatenia si imaginatia cu care l-au decorat. Mi-a placut foarte mult „Biblioteca”, unde in loc de semineu aveau un monitor pe care se vedeau „flacarile” virtuale. Sunt multe sali unde se organizeaza videoconferinte, chiar cu Sergey Brin si Larry Page in direct.

Interviurile 4 si 5

La interviul 4 totul a fost OK, a fost un interviu mai usor, din punctul meu de vedere, dar la 5 a aparut un tip, foarte bine pregatit, un roman foarte stapan pe el si cu un aer de superioritate. Cred ca avea peste 30 ani. Cred ca m-am descurcat bine la acest interviu, dar e adevarat ca nu mi-au venit ideile foarte repede, poate eram si obosit. La ora 15:00, cand interviurile s-au incheiat, a venit recruiterul la mine, mi-a dat o sacosa cu cadouri Google (printre care un tricou rosu cu care apar adesea pe la universitate) si mi-a spus ca voi primi raspunsul in doua-trei saptamani. Decizia finala apartine lui Larry Page.

Inapoi spre casa

Am ajuns inapoi in strada, foarte multumit de cum m-am descurcat, am vizitat orasul, m-am plimbat peste tot, inclusiv a doua zi, pana aveam avionul spre Munchen, de unde spre Bucuresti. In avionul Munchen-Bucuresti am vazut foarte multi romani si am avut sentimentul ca sunt acasa, printre necivilizatii mei confrati. Am fost asteptat la Otopeni de familia Verly si cazat in apartamentul lor. A doua zi am ajuns acasa, cu trenul.

In scurt timp am depus dosarul pentru conferentiar universitar la universitate. Am simtit ca imi doresc asta mai mult, cariera academica. Cei de la Google au simtit ca sunt mai pregatit pentru altceva si nu mi-au oferit un job de software engineer, ci posibilitatea sa candidez, in octombrie, pentru un post de alta natura, tot la ei la Google Zurich.

Sa fiti voi sanatosi!

Mi-am zis: “sa fiti voi sanatosi”, m-am bucurat cu postul de conferentiar, mi-am sustinut teza de doctorat si in informatica (pana atunci eram doar doctor in contabilitate) si am recomandat cinci persoane ca sa fie contactate de googlerii din Zurich, pentru un eventual interviu.

Una dintre persoane, Simina Branzei, o fosta eleva de-a mea de la C. N. Ferdinand I Bacau, pe care am scolit-o din clasa a IX-a, a ajuns la Google Londra si apoi la Google New York. Ea mi-a zis ca cei de la Google au ratat cand un m-au angajat, pentru ca nu stiu cata imaginatie am, mai ales ca ea a cunoscut multi googleri mai slab pregatiti. Un coleg, Cosmin Tomozei, a spus ca am aplicat pentru un job nepotrivit varstei si experientei mele, ca era mai bine sa fi aplicat pentru un post de manager de proiect. Asa este, stiu acum asta. Dar, pentru ca Simina a ajuns la Google si pentru ca ea mi-a fost eleva si pentru ca varsta medie a googlerilor este de 25 ani, am realizat ca locul meu este aici, ca descoperitor de talente si formator de programatori de valoare, precum Simina sau oricare alt elev/student de-al meu.

Bogdan Patrut, 7 noiembrie 2009